Bine ati venit!
Meniu
Fii alaturi de noi
Istoria Băii şi a învăţământului în Baia
http://www.comunabaia.ro/wp-content/uploads/2016/12/baia-1024x574.jpg
Învăţământul organizat s-a dezvoltat în jurul primelor reşedinţe voievodale, mănăstireşti, în cadrul unor centre culturale. Şcoala din Baia pregătea diecii şi grămăticii necesari cancelariilor domneşti. Există documente din secolul al XV-lea care arată că tineri din Baia erau trimişi la studii universitare la Praga, Cracovia şi Viena. Acei tineri aveau cunoştinţe elementare de citit-scris, calcul, dobândite la şcoala locală din Baia, şcoală în limba latină.
În 1421, din Baia pleacă cea mai veche scrisoare în limba germană din Moldova, „prin care Şoltuzul şi pârgarii din Târgul Baia adresează municipalităţii din Liov, revendicând averea testată acelui oraş de Niclos Hecht”.
Academicianul Ştefan Bîrsănescu afirma că în 1431, funcţiona la Baia o şcoală laică care pregătea grămăticii (viitori profesori de şcoală elementară). Grămăticii sau diecii erau apoi întâlniţi pe la cancelarii ca uricari şi copişti.
În prima jumătate al secolului al XVI-lea, Roman, diac din Baia, scrie „Zbornic” de cuprins teologic înainte de 1561, pe paginile acestui „Zbornic” , călugărul Isaia „copist cu hărnicie şi pricepere” de la Mănăstirea Slatina, a copiat „Cronica putneană” în formă prescurtată de „Cronograf” după evenimentele bizantine până la 1425, o „Cronică bulgărească” şi o „Cronică sârbească”. Prezenţa unui număr mare de dieci în satele din jurul Băii, dovedeşte că aceste şcoli funcţionau şi la începutul secolului al XVII-lea.
Baia, fiind capitala Moldovei, era un centru cultural unde se vorbeau mai multe limbi de circulaţie europeană. Astfel, cele mai vechi scrieri descoperite sunt : 1421- o scrisoare în limba germană; 1502- o altă scrisoare în limba germană, 30 mai 1510- scrisoare în limba latină. „Cel care a scris-o era un român din Baia, care alcătuieşte fraza după tipare româneşti”.
„Omul, totdeauna, înainte de neam şi-a iubit familia, înainte de lume şi-a iubit neamul şi partea de pământ, fie mare, fie mică, în care părinţii săi au trăit şi s-au îngropat, în care el s-a născut. " (Mihail Kogălniceanu)
Civitas Moldaviensis, Baia, aşezarea de pe cursul superior al râului Moldova, care a primit numele acestuia şi apoi l-a dat unei ţări, a atras de timpuriu atenţia istoricilor români şi străini. În operele acestora se găsesc referiri preţioase în legătură cu viaţa economică, populaţia, organizarea, vechimea aşezării şi istoria devenirii ei, monumentele ei şi aspectele culturale, inclusiv cele legate de învăţământ.
Baia, datează de la sfârşitul secolului al XIII-lea, păşind pe drumul urbanizării nu mult după întemeierea statului feudal Moldova, când au fost create toate condiţiile organizării unei vieţi orăşeneşti.
Străveche aşezare moldovenească şi-a înscris numele în istoria noastră, bucurându-se de timpuriu şi în mod statornic de o atenţie deosebită. Vizitând aceste locuri, marele istoric Nicolae Iorga spunea „Plecăm spre Baia, astăzi un sat mic cu ruine mari, altădată o înfloritoare aşezare de saşi veniţi de peste munţi cu meşteşugurile şi legăturile lor, cu limba lor care o păstrează 3-4 secole, cu legea lor care o pierduseră mai de cu vreme. Aici erau odată mine care-i chemaseră pe străini şi pentru care se şi numea oraşul Baia Moldovei”. În secolul al XV-lea, Baia a cunoscut o înflorire deosebită pe planul producţiei meşteşugăreşti, a comerţului, a urbanisticii şi a arhitecturii. Creşterea simţitoare a populaţiei orăşeneşti, lărgirea legăturilor comerciale ale Băii cu oraşele din ţările vecine au dus la cristalizarea legislaţiei şi a instituţiilor urbane.
http://www.comunabaia.ro/wp-content/uploads/2017/02/biserica-alba-1024x677.jpg
Prezenţa materialelor documentare şi arheologice, duc la concluzia că ştiinţa de carte în oraşul medieval Baia nu era un fenomen de excepţie, ci pătrunsese în rândul negustorilor şi meşteşugarilor din diverse ramuri de producţie de mărfuri.
Meşterii pietrari ornamentau şi sculptau în piatră inscripţii în limba latină, slavă, germană; deci erau ştiutori de carte. Ca dovezi sunt pietrele funerare descoperite la Baia, în urma săpăturilor arheologice. Dintre cele 27 de inscripţii publicate până în 1990, la care se adaugă şi o piatră fragmentată, pusă pentru Margareta Kirchner, majoritatea sunt în limba latină.
Unirea Moldovei cu Ţara Românească în 1859, crearea statului naţional român modern, va da un impuls puternic învăţământului românesc. Modernizarea statului cerea oameni noi, eu o gândire nouă, deschisă spre nou. Deci se impunea o reorganizare a vieţii culturale în general şi a învăţământului în special.
Legea Instrucţiunii Publice din 16 martie 1864 creează cadrul juridic pentru dezvoltarea învăţământului românesc, în sate şi oraşe. Obligativitatea şi gratuitatea lui, până la clasa a IV-a, susţinerea de către stat a tuturor cheltuielilor, dau posibilitatea multor familii să-şi trimită copiii la şcoală.
Înfiinţarea şcolilor primare la sate, deschid accesul spre cultură. Din satele româneşti se vor selecta astfel viitoare valori naţionale umane S-au desfiinţat şcolile catihetice şi se introduce alfabetul latin în şcoli. Se face primul recensământ al copiilor de vârstă şcolară. Se introduc pentru prima dată sigiliile şcolilor (ştampilele).
Şcoala din satul Baia, judeţul Suceava se înfiinţează în 1863, funcţionând un timp în casele preotului Vasile Zăhărescu, viitorul dascăl al şcolii. În acest local a funcţionat şi grădiniţa din Baia, până în 1980.
Şcoala din Baia funcţionează cu un singur post până în anul 1904, când se înfiinţează al doilea post, plătit cu suma de 40 lei pe lună. În acest an se transferă la şcoala din Baia, învăţătorul Nicolae Stoleru împreună cu soţia sa Maria Stoleru.
Neştiinţa de carte, numărul mare de analfabeţi îngrijorează autorităţile locale, dar mai ales pe învăţătorii satului. La venirea lui Nicolae Stoleru la Baia, din 400 copii de vârstă şcolară, 87% erau analfabeți. Perioada dintre cele două conflagraţii mondiale a fost o etapă de maturitate pentru învăţământul românesc, aceasta şi ca urmare a înfăptuirii reformelor de după primul război mondial.
La recensământul din 1930, numărul ştiutorilor de carte din populaţia Băii, depăşea 60%(mai mulţi bărbaţi, mai multe clase elementare).
În partea de jos a satului, după multe intervenţii, în 1952, se înfiinţează în clădirile fostului conac boieresc, Școala cu clasele I-IV Nr.2 , care se transformă ulterior în şcoală de 7 ani. Deşi funcţionau în localuri închiriate, de multe ori improprii pentru învăţământ, la vremea aceea era o soluţie salvatoare.
“Monografie – Şcoala „Nicolae Stoleru” Baia”, Natu Ioan, 2013